Jurnal de multumire (reloaded)

In spatele casei, la coltul ei e un mar varatic, care se cocea de Sf Ilie. Imi place sa ma urc in el, petrec multe ore acolo, privind, visand, mancand mere. Merele sunt dulci, soarele bate tare, imi place sus. Marul e tare batran, poate la fel de batram ca si casa, e scorburos, de asta ma si pot urca in el. Dar are si o ramura mai tanara. Ciudat...Merele de pe ramura tanara sunt altfel, se coc mai tarziu. Azi ma urc din mar pe casa, merg usor pe cartonul incins si ajung la creasta casei. In departere se vad dealuri. O vad pe buni jos si o strig, rad, mi se pare amuzant. Buni intra in panica, ma roaga sa cobor, sau macar sa ma duc inapoi de la coama casei. 'Ce-i spun lui taica-tau daca tu cazi de pe casa?'. Eu ma amuz de panica ei, cum as putea sa cad, sunt invincibila. Dar cobor pana la urma. Mai tarziu ma urc pe fosta casa a caprelor. Capre bunica nu mai are de mult, au ramas doar casa si cateva tetine. Cu tetinele hranea iezii, zice bunica. In casuta lor tine acum lemne de