In spatele casei, la coltul ei e un mar varatic, care se cocea de Sf Ilie. Imi place sa ma urc in el, petrec multe ore acolo, privind, visand, mancand mere. Merele sunt dulci, soarele bate tare, imi place sus. Marul e tare batran, poate la fel de batram ca si casa, e scorburos, de asta ma si pot urca in el. Dar are si o ramura mai tanara. Ciudat...Merele de pe ramura tanara sunt altfel, se coc mai tarziu.
Azi ma urc din mar pe casa, merg usor pe cartonul incins si ajung la creasta casei. In departere se vad dealuri. O vad pe buni jos si o strig, rad, mi se pare amuzant. Buni intra in panica, ma roaga sa cobor, sau macar sa ma duc inapoi de la coama casei. 'Ce-i spun lui taica-tau daca tu cazi de pe casa?'. Eu ma amuz de panica ei, cum as putea sa cad, sunt invincibila. Dar cobor pana la urma.
Mai tarziu ma urc pe fosta casa a caprelor. Capre bunica nu mai are de mult, au ramas doar casa si cateva tetine. Cu tetinele hranea iezii, zice bunica. In casuta lor tine acum lemne de foc. Ne urcam pe casuta cu acoperisul denivelat, acoperita aiurea cu carton. Ne scapa piciorul prin el, ca nu e pus bine. Sigur e pus de unchiul G, el are obiceiul sa faca traba de mantuiala, zice bunica.
Unchiul G a fost mereu oaia neagra a familiei, plin de idei in copilarie, dar sarac in cumintenie, el e cel care a 'incasat-o' cel mai mult de la bunicu'. Bunicu a murit inainte sa ma nasc eu, cu mult inainte, dar am auzit ca a fost cam aspru cu copiii, a scapat macar cate o scatoalca fiecaruia dintre cei 7 copii, cu exceptia mezinului. Unchiul G insa a fost campion. Si la facut prostii si la incasat bataie. N-a scapat nici cand a pierdut vaca, nici cand a spart cu prastia toate felinarele si becurile noi din gara si nici macar atunci cand, satul sa puna fasole impreuna cu una dintre surori, au ingropat-o pe toata la un capat de rand, de s-a dus vestea in sat de asa padure de fasole. A fost insa un om foarte bun si milos toata viata lui si cred ca bunica il iubea cel mai mult.
De pe casa caprelor se vede pana departe, se vad dealurile inverzite, nucul din capatul gradinii si casa dintre vii a vecinului. Un intreg univers, numai bun de descoperit, o panorama a unei lumi asezate, cuminti, statice si atat de sigure incat permite chiar si unui copil de oras sa o exploreze fara emotii.
Azi ma urc din mar pe casa, merg usor pe cartonul incins si ajung la creasta casei. In departere se vad dealuri. O vad pe buni jos si o strig, rad, mi se pare amuzant. Buni intra in panica, ma roaga sa cobor, sau macar sa ma duc inapoi de la coama casei. 'Ce-i spun lui taica-tau daca tu cazi de pe casa?'. Eu ma amuz de panica ei, cum as putea sa cad, sunt invincibila. Dar cobor pana la urma.
Mai tarziu ma urc pe fosta casa a caprelor. Capre bunica nu mai are de mult, au ramas doar casa si cateva tetine. Cu tetinele hranea iezii, zice bunica. In casuta lor tine acum lemne de foc. Ne urcam pe casuta cu acoperisul denivelat, acoperita aiurea cu carton. Ne scapa piciorul prin el, ca nu e pus bine. Sigur e pus de unchiul G, el are obiceiul sa faca traba de mantuiala, zice bunica.
Unchiul G a fost mereu oaia neagra a familiei, plin de idei in copilarie, dar sarac in cumintenie, el e cel care a 'incasat-o' cel mai mult de la bunicu'. Bunicu a murit inainte sa ma nasc eu, cu mult inainte, dar am auzit ca a fost cam aspru cu copiii, a scapat macar cate o scatoalca fiecaruia dintre cei 7 copii, cu exceptia mezinului. Unchiul G insa a fost campion. Si la facut prostii si la incasat bataie. N-a scapat nici cand a pierdut vaca, nici cand a spart cu prastia toate felinarele si becurile noi din gara si nici macar atunci cand, satul sa puna fasole impreuna cu una dintre surori, au ingropat-o pe toata la un capat de rand, de s-a dus vestea in sat de asa padure de fasole. A fost insa un om foarte bun si milos toata viata lui si cred ca bunica il iubea cel mai mult.
De pe casa caprelor se vede pana departe, se vad dealurile inverzite, nucul din capatul gradinii si casa dintre vii a vecinului. Un intreg univers, numai bun de descoperit, o panorama a unei lumi asezate, cuminti, statice si atat de sigure incat permite chiar si unui copil de oras sa o exploreze fara emotii.
Kommentarer
Skicka en kommentar