Miroase puternic a sarmale si colaci copti pe frunze de nuc. Stau intinsa pe prispa si ascult vorba adultilor. S-au strans trei din surorile tatei si un frate, plus bunica. Toata ziua au facut treaba in jurul cuptorului din curte. Acum coc colacii, maine e parastas pentru bunicul.
Vorbesc si rad mult adultii in seara asta…
Ma uit la bunica cum scoate cu o lopata din lemn colacii din cuptor, nu pot intelege cum o face, cum baga lopata groasa sub colacii mititei ca sa-i scoata aburinzi si parfumati.
Unchiul Ghe a baut un pahar in plus si s-a urcat pe scara ce duce in podul bucatariei de vara, vrea sa caute  vioara veche, zice ca e acolo de cand erau ei ca noi. N-o gaseste. Incerc sa-mi imaginez cum ar arata o vioara asa de veche, probabil prafuita si decolorata de vreme. Sigur nu se mai poate canta la ea, chiar daca ar fi gasita.
 Eu si A ne amuzam de unchiul Ghe, are o pata pe pantoloni, de cand mai devreme au dus cu masina la spital un tanar care cazuse de pe bicicleta si se lovise rau la cap.

Mormantul bunicului este chiar langa biserica, chiar si eu l-as gasi, are cruce de fier la capatai. Bunicul apare des in povestirile bunicii, niciodata ele nu sunt despre el, intotdeauna despre copii. Imi pare o persoana tare indepartata, uneori ma intreb daca el chiar a existat sau e doar in imaginatia bunicii.Am sentimentul ca bunica a fost mereu singura, asa cum am sentimentul ca bunica a fost mereu Bunica. Sau mamaita de la deal.

Kommentarer

Populära inlägg i den här bloggen