Miroase puternic a sarmale si colaci copti pe frunze de nuc. Stau intinsa pe prispa si ascult vorba adultilor. S-au strans trei din surorile tatei si un frate, plus bunica. Toata ziua au facut treaba in jurul cuptorului din curte. Acum coc colacii, maine e parastas pentru bunicul. Vorbesc si rad mult adultii in seara asta… Ma uit la bunica cum scoate cu o lopata din lemn colacii din cuptor, nu pot intelege cum o face, cum baga lopata groasa sub colacii mititei ca sa-i scoata aburinzi si parfumati. Unchiul Ghe a baut un pahar in plus si s-a urcat pe scara ce duce in podul bucatariei de vara, vrea sa caute vioara veche, zice ca e acolo de cand erau ei ca noi. N-o gaseste. Incerc sa-mi imaginez cum ar arata o vioara asa de veche, probabil prafuita si decolorata de vreme. Sigur nu se mai poate canta la ea, chiar daca ar fi gasita. Eu si A ne amuzam de unchiul Ghe, are o pata pe pantoloni, de cand mai devreme au dus cu masina la spital un tanar care cazuse de pe bicicleta si se lovis
Inlägg
- Hämta länk
- X
- E-post
- Andra appar
In spatele casei, la coltul ei e un mar varatic, care se cocea de Sf Ilie. Imi place sa ma urc in el, petrec multe ore acolo, privind, visand, mancand mere. Merele sunt dulci, soarele bate tare, imi place sus. Marul e tare batran, poate la fel de batram ca si casa, e scorburos, de asta ma si pot urca in el. Dar are si o ramura mai tanara. Ciudat...Merele de pe ramura tanara sunt altfel, se coc mai tarziu. Azi ma urc din mar pe casa, merg usor pe cartonul incins si ajung la creasta casei. In departere se vad dealuri. O vad pe buni jos si o strig, rad, mi se pare amuzant. Buni intra in panica, ma roaga sa cobor, sau macar sa ma duc inapoi de la coama casei. 'Ce-i spun lui taica-tau daca tu cazi de pe casa?'. Eu ma amuz de panica ei, cum as putea sa cad, sunt invincibila. Dar cobor pana la urma. Mai tarziu ma urc pe fosta casa a caprelor. Capre bunica nu mai are de mult, au ramas doar casa si cateva tetine. Cu tetinele hranea iezii, zice bunica. In casuta lor tine acum lemne de
- Hämta länk
- X
- E-post
- Andra appar
Am 8 ani, e vara si pentru prima data n-am mai mers nici la mare, nici la munte, ci direct la bunica. Doar noi doi, fara mama si fara tata. Stau pe prispa, e cam subreda si nu-mi place, n-are credac, ci doar cate un trunchi subtire de salcam prins cu sarma de stalpii de lemn cam la inaltimea umarului meu. Si e inalta prispa cu scari de ciment. Dar astazi stau acolo. Ma uit la picioarele desculte, sunt murdare. Printre degete serpuiesc desene oarecum ciudate. La poarta bunica are un dud mare, umbros care face dude mov, multe si dulci. Ramurile lui se intind pana departe si apara casa de vant, dar coboara si peste cararea ce merge la poarta, peste care isi lasa cu belsug o parte din fructele dulci si zemoase. Pe cararea aia trec eu in fiecare zi, de multe ori pe zi. De aceea sunt mov. Ma las pe spate si privesc casa. Bunica spune ca toata casa asta are 100 de ani si mai bine. Nu cred. Sigur cimentul cu care e lipita prispa nu are atat…earm aici anul trecut cand a reparat-o...Dar s
- Hämta länk
- X
- E-post
- Andra appar
Un nou inceput Dupa ceva timp in care, din motive obiective as zice eu, mi-am neglijat blogul, se pare ca el s-a saturat de nepasarea mea si a dat divort! Ma vad astfel nevoita, din cauza dorintei renascute de a mai scrie, sa imi reiau activitatea aici. Am observat ca activitatea mea a fost mai efervescenta in legatura cu marirea familiei, si asa este si acum, din septembrie suntem 6! Probabil hormonii, aparenta inactivitate intelectuala sau mai multul timp liber ar putea fi explicatia pentru reluarea activitatii mele. De fapt, exista un motiv mai bun...Bunica mea a fost o mare povestitoare, iar eu am avut sansa sa ii ascult ultimile povesti. Bunica copiilor mei nu este si mi-ar parea rau ca ei sa creasca fara ele. Asa ca m-am gandit sa le scriu, sa scriu povestile pe care le-as spune eu nepotilor mei, daca as fi bunica. Pe blog am gasit cateva amintiri din vremea cand o domnita de 2 ani canta colinde si m-am gandit ca aici e totusi cel mai bun loc sa le adun.